Da-mi la o parte valul si priveste !
Esti primul muritor care ma vezi.
Te-ai furisat in templul meu hoteste
Si-acum, ajuns aici, cunosti si crezi.
Ma socoteai iluzie abstracta,
Samanta din stravechiul Amon-Ra.
Si-azi cand ma pipai simti cum se contracta
In trupul meu de piatra inima.
Descopera-ma toata, cu-ndrazneala !
Si lasa-ti palma aspra si pe sani !
Asa cum stau aici, aproape goala,
Sint mai frumoasa ca un imn pagan.
O pulbere de-argint ma impresoara
Si raze lungi pe frunte-mi cad manunchi.
Tacerea care-acum te infioara
E sangele ce-mi susura prin trunchi.
Cand ochii mi-s inchisi, ciulesc urechea,
Iar cand o-nchid pe ea, din ochi pandesc.
Baga de seama ! Inima, stravechea,
Ca pe-un etern semnal, mi-o urmaresc !
Streinule, intrat aici hoteste !
Hoinarule, cazut in mreaja mea !
Ia-mi palma desfacuta si citeste:
Nu soarta mea e-n ea, ci soarta ta !
Radu Stanca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu