Toamna - Ion Pillat

Pictură: Gleb Goloubetsky

Au vuit prelung ca vantul pasarile migratoare

Peste casa parinteasca unde ieri m-am regasit

Singur cu lumina, care galbena venea din soare, 

In odaia de-altadata sa-mi ureze bun sosit.

Toamna, iata-ne-mpreuna, gospodina ce porti cheia

Ruginita, ca o frunza, a trecutului meu mort.

Toamna, iata-ne alaturi, noi cu visul, pe aleia

Nucilor ce ancoreaza pentru iarna-n al tau port.

Precum seara, pe campie cand fasii se prinde ceata, 

Tot auzi sunand vecernii si nu stii de unde vin, 

Sub frunzarele rarite amintirea cheama viata, 

Dar trecutul ii raspunde ca un clopot in declin.

Zile albe, zile negre… ce straine, ce departe, 

Buclele in care dorul meu de cer l-am ingropat…

Toamna, lasa-ma sa mangai parul tau de frunze moarte, 

Parul tau de aur rosu si de soare intrupat. 

Trecătoarei

Tot mai aveai priviri și ochi de fată mare
Și zâmbetul și vârsta - deși jucai prin „bar”.
În orice gest tot trupul părea că-l dai în dar,
Și sufletu-ți, se vede, uitase-orice mirare.

Ce straniu lucru: forma rămâne în zadar,
Și tot te mai îndeamnă - gândeam cu întristare -
Și crezi și să-ți închipui că-i alta și că are
Ceva, în pieptu-i fraged, nevinovat și rar.

Și chiar în seara ceea ne-am dus. Pe căi străine
Am căutat o clipă pe când mergeai cu mine
Să-ți văd în ochi minciuna clipei trecătoare.

Și câtă frăgezime i-ascunsă-ntr-un mormânt.
Dar tu  mi-ai zis mâhnită: - Nu mă privi ... mă doare,
Și ți-am iertat viața pentru-un sărman cuvânt.

Ion Pillat

Eva

Ceea ce sunt-ceea ce vrei sa fiu.

Da-mi aripi si sunt inger de lumina

Si smulge-mi-le, voi fi numai femeie.

Privirea ta ma face far’ de vina,

Dar tot ea poate patima sa-mi deie

Si de pacat faptura sa mi-o lege.

Ceea ce sunt – ceea ce esti tu insuti:

Copil, suspin, sunt sora si sunt mama

Ce va veni zambind sa-ti stearga plansu-ti.

Iar pentru tatal, chiar de port naframa

Raman tot fata scumpa de altatdata.

De treci nepasator sunt trecatoare,

Dar oarba ta credinta

Mi-a redat eternitatea clipei

Daca in marea fluidicelor plete te-ai scaldat.

Cand poruncesti, eu voi lovi in palme,

Ritma-voi goala dansul baiaderei

Dar daca vrei voi sta curata in strana

si voi fi in sunet de psamle

Iar sfanta – invingatoare a durerii -

Daca doresti ti-oi face alta rana

Indragostit ma chemi – iti sunt iubita

ce-ti poarta in ochi destinul. De esti bestie -

in bratul tau m-oi frange, ca o trestie

Iar pofta mea pe veci nepotolita,

Te va inlantui cu lant de sarpe.

Dar daca esti inaltul visator

Ce aude in suflet sunete de harfe,

Dispretuind un spasm amagitor,

De indraznesti sa urmaresti ideea

Si in sferele sonore s-o vanezi

Atunci,cu lampa in mana sunt Psiheea

De straja langa tine…De-o mai vezi.

 Ion Pillat