Trecătoarei

Tot mai aveai priviri și ochi de fată mare
Și zâmbetul și vârsta - deși jucai prin „bar”.
În orice gest tot trupul părea că-l dai în dar,
Și sufletu-ți, se vede, uitase-orice mirare.

Ce straniu lucru: forma rămâne în zadar,
Și tot te mai îndeamnă - gândeam cu întristare -
Și crezi și să-ți închipui că-i alta și că are
Ceva, în pieptu-i fraged, nevinovat și rar.

Și chiar în seara ceea ne-am dus. Pe căi străine
Am căutat o clipă pe când mergeai cu mine
Să-ți văd în ochi minciuna clipei trecătoare.

Și câtă frăgezime i-ascunsă-ntr-un mormânt.
Dar tu  mi-ai zis mâhnită: - Nu mă privi ... mă doare,
Și ți-am iertat viața pentru-un sărman cuvânt.

Ion Pillat