Printre bolțile de frunze,
Înălbind cărarea,
Luna plină își așterne
Tremurarea...
Umbra bolților urzește
Pe cărări dantele,
Cântec de privighetoare
Urcă-n stele...
Și cum trec rătăcitorii,
Zvon din frunză-n frunză
A pornit pădurea toată
Să-i ascunză.
Cum mi-e dor de tine acuma!
Luna fermecată
N-am văzut-o noi alături
Niciodată !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu