Ningea ca-n basme peste voi atuncea
Și voi treceați sub pomii ninși, alene;
Tu-ți ridicai privirea râzătoare
Și flori de-arginți ți se topeau pe gene.
Trecut-au zilele de iarnă, toate...
E primăvară iar, cu flori, cu soare...
Dar el s-a dus departe...cine știe...
Și ți-a luat privirea râzătoare...
Mai treci și azi pe drumul de-altădată...
E numai floare de cireș livada...
Ți-s ochii uzi ? ori s-a topit vreo floare
Cum se topea pe ochii tăi zăpada?

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu